“I’ve tried to live my life without breaking a single rule…”
În ecranizarea din 1998 a romanului „Les Miserables” a lui Victor Hugo am observat un lucru extrem de interesant la ultima vizionare. Inspectorul Javert, dușmanul de moarte a lui Jean Valjean, ocnașul „convertit”, spune un lucru ce mi-a rămas în minte, un lucru extrem de frumos…
“I’ve tried to live my life without breaking a single rule…”
Uimitor, nu e așa? Mai ales că acum se găsesc oameni care vor spune că nu ai cum să trăiești pe pământ fără să nu încalci anumite reguli…
În schimb Javert continuuă; pe tot parcursul filmului nu se lasă niciodată, chiar și atunci când are ocazia de a se sustrage legii, el nu se lasă, ci obligă legea să îl pedepsească pentru ce a făcut:
„Javert: Monsieur, a serious… a grave violation of the public trust has been committed. An inferior has shown a complete lack of respect for the law. He must be exposed and punished.
Jean Valjean: Who is the offender?
Javert: I am. I slandered you Monsieur le maire, I’m here to ask that you demand my dismissal.”
Personal, mă uimește Javert; singurul lucru din capul lui este să se facă dreptate!, iar asta vine în conflict direct cu gândirea noastră ce a învățat atât de bine atingând perfecțiunea uneori, cum să facă slalom printre legi numai ca să scăpăm cât mai ușor, cât mai incorect, dar cât mai bine… Nu e așa că e mult mai comod să trecem pe roșu la semafor atunci când vedem că nu vine vreo mașină? Nu e așa că e mai comod să trecem strada pe unde avem nevoie în loc să mergem până la trecere? Nu e așa că e mult mai simplu să depășim viteza legală atunci când ne grăbim să ajungem la nu știu ce conferință ca apoi să pretindem că a fost pentru slava lui Dumnezeu? Nu e așa că e mai simplu să nu ceri bonul fiscal de la magazin, iar ulterior casierul să facă ce vrea cu banii? Nu e așa că e mai ușor și ieftin să nu îi angajăm pe oameni cu carte de muncă pentru a nu mai da bani în plus pentru angajare și de a scăpa de birocrația din sistemul administrativ? Nu e așa că e mai simplu să ne „angajăm” în munca „la negru”? Nu e așa că e mai confortabil să utilizăm sisteme de operare, filme, muzică și programe pentru computer fără să cumpărăm licența? Nu-i așa că e mai comod să utilizăm Messenger stând pe invisible, dar în felul acesta mințind pentru că pretinzi o absență, aparentă de altfel, când de fapt e prezență? Nu e așa că e mai ușor să cumpărăm tot felul de lucruri de la persoane care știm sigur că le-au furat doar pentru că ni le dau mai ieftin? Nu e așa că e mai simplu să cumpărăm de la tarabe și oameni care nu au autorizație de la stat și nu plătesc pentru vânzările ce le fac? Nu-i așa că e mai simplu să zici o minciună când ești într-un impas? Nu-i așa că e mai simplu să păcătuim doar pentru a ne împlini poftele trecătoare? Nu e așa că e mai simplu să trecem și să călcăm standardul lui Dumnezeu în picioare doar pentru că noi credem că Dumnezeu e bun și ne iarta?? etc… Numai că întrebarea se pune: DAR OARE E CORECT??? E CORECT? NU! NU! și iar NU!
Avem un Dumnezeu al ordinii, un Dumnezeu care ne cere supunere față de legile statului, un Dumnezeu ce vrea de la copiii Lui să fie exemple de moralitate pentru lume, nu exemple de perfecționism în slalomul printre legi! Avem un Dumnezeu absolut, deci o lege dumnezeiască absolută, iar noi facem din nou slalom, acum printre legile lui Dumnezeu și facem anumite lucruri din dragoste pentru Dumnezeu (sau cel puțin așa pretindem) și uităm că trebuie să ne iubim aproapele; sau facem un „bine” ce oricum e trecător, aproapelui nostru și prin asta îl necinstim pe Dumnezeu, dar noi pretindem că e din dragoste pentru aproapele, deci e bine! Modelul clasic pentru această imagine este următorul: contextul din al II-lea război mondial: ai în casa ta evrei pe care i-ai luat sub ocrotirea ta. Autoritățile caută evreii pentru exterminare, iar atunci când bat în ușa ta, tu le spui clar și răspicat că nu ai nici un evreu în casă! Și apoi pretinzi că ai făcut bine!… Dar e greșit!
Sper ca să înțelegem tot mai mult ce înseamnă să-ți trăiești viața fără să încalci regulile, atât a oamenilor, cât și a lui Dumnezeu! Atât de dumnezeiesc ar fi, modele de moralitate, nu ceata de oameni ce ies de la biserică îmbrăcați frumos pe care îi vezi cum trec strada cu mândrie prin locuri nepermise…
Cât despre mine, I`ll try to live my life without breaking a single rule…
Ionut, vad ca ti-ai luat un angajament foarte important, dar in acelasi timp foarte greu de respectat. Totusi, este de apreciat si sper ca Dumnezeu sa te ajute sa il respecti:), si daca vrei, cred ca vei reusi. Foarte frumos ai explicat filmul aici, esenta filmului vazuta prin ochii tai, cred ca o sa motivezi multa lume care va citit articolul asta.
Domnul sa te binecuvanteze!
Internetul din pacate este majoritar o ispita dar ma bucur ca exista oameni ca tine care printr-un blog(la sfatul lui Dumnezeu-tind sa cred) reusesc sa spuna ceva nu nou,dar necesar unei generatii care ar trebui sa lupte pentru libertatea de a trai in Hristos, nu presupusa libertate care se materializeaza tot mai mult in lume.In orice caz, mi-a facut placere sa-ti citesc gandurile, si o sa urmaresc noutatile.Sunt un om care citeste atent…
„Libertatea trăirii în Christos” e deja un stereotip indefinibil, de aceea consider că mai bine am renunța la el! Nu există ceea ce noi „definim” ca „libertate în Christos”, dar există ceea ce spunea Calvin la un moment dat… (spun cu cuvintele mele): Nu poți pretinde că îl cunoști pe Christos dacă nu ai luat și Cuvântul Său ca autoritate ultimă și supremă… Libertatea – un vis trecător, Slujirea lui Christos – cea mai glorioasă misiune! NOI ne vom îndrepta viețile după Cuvântul lui Dumnezeu, nu după „libertatea din Christos”!
anyway… mulțumiri pentru atenție și continuuă să citești atentă! E un lucru bun!… și sper să și ai ce!