Waterloo – eșec strategic sau providență divină?!
Nu mă consider un mare istoric, totuși, citindu-l pe Hugo ce dezbate în „Mizerabilii” bătălia de la Waterloo aș avea și eu ceva idei de spus cu privire la ea! A avut loc în iunie 1815 și a marcat încheierea domniei suverane a lui Napoleon peste „un sfert din lume”. Combatanții au fost armata franceză condusă de Napoleon și o coaliție de englezi, prusaci și olandezi conduși de ducele de Wellington.
Chiar dacă mulți istorici spun că înfrângerea lui Napoleon de la Waterloo se datorează unui moment de lipsă de tactică din partea lui, sau lipsei de oameni, sau terenului nefavorabil, hai să analizăm puțin situația și să vedem realitatea! Napoleon avea tactică iar planul întocmit pentru lupta de la Waterloo probabil a fost unul din cele mai geniale; e drept că a fost luat prin surprindere de un șanț de pământ neobservat ce i-a mâncat un sfert din cavaleria de elită, dar asta nu cred că putea duce la înfrângerea lui! În plus, Napoleon avea mai mulți oameni decât aliații! Doar în privința poziției era puțin dezavantajat: era cu câteva trepte de podiș mai jos decât inamicul. Înfrangerea lui în schimb nu se datorează nici măcar generalului Wellington cum că ar fi fost mai bun strateg! Înfrângerea de la Waterloo se datorează doar PROVIDENȚEI DIVINE! Napoleon ar fi terminat lupta de la Waterloo încă din prima zi dacă nu ar fi plouat cu o noapte înainte! O simplă ploaie providențială l-a învins pe marele Napoleon! Astfel, ploaia l-a împiedicat să înainteze cu artileria (pionul central al lui Napoleon) din cauză nămolului, așa că de abia pe la amiază a putut pune pe poziții tunurile. Asta a dus la neînfrângerea imediată a englezilor și putința venirii întăririlor (prin reordonarea diviziilor dislocate)! Chiar și când a putut ataca cu artileria, bombele se înfundau în pământul desfundat, fără să provoace altceva decât vulcani de noroi și stropi!
Toată stima pentru geniul lui Napoleon dar a ajuns la un moment dat să fie inamicul lui Dumnezeu, așa că însuși Dumnezeu l-a oprit, ca și pe Alexandru cel Mare, din cucerirea lumii, pentru că EL e stăpânul de drept al lumii! După cum spunea Hugo: “Veșnicia îl trăsese pe Napoleon la răspundere și căderea lui era hotărâtă. Îl stingherea pe Dumnezeu.”(Hugo, Mizerabilii, p 364) și contiuna tot el: “În bătălia de la Waterloo a fost mai mult decât un nor, a fost un meteor. A trecut pe acolo Dumnezeu.” (Hugo, Mizerabilii, p 374).
Eșec strategic??? Mneeee,… DUMNEZEU!!
