Mijloacele anticoncepționale – o perspectivă creștină

Mijloace anticoncepţionale şi planning-ul familial

Îndrumător: Lector univ. dr. Nelu Brie

Student: Ionuț Epure (cand. B.Th.)

București, 2009

Moralitatea mijloacelor anticoncepţionale este una din problemele unei familii tinere, a tinerilor în general şi din ce în ce mai mult este şi o problemă teologică. Verdictul care se va da cu privire la moralitatea folosirii lor va încerca să fie unul detaşat de părerile conservatoare sau de cele mai liberale care se impun tot mai mult. De aceea este nevoie şi de o prezentare succintă a acestor mijloace contraceptive pentru ca mai apoi să poată fi luate decizii morale.

Totuşi, în introducere, înainte de a începre discuţia în sine ar trebui dat un răspuns scriptural, clar, la veşnica întrebare: „Câţi copii, Doamne?” De abia după ce rezolvăm această problemă se poate pune problema contracepţiei.

Conform Genesa 1:28, Dumnezeu dă prima poruncă iar aceasta e: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l;” O simplă analiză a termenilor folosiţi, va duce la un rezultat şi anume minimul obligatoriu de copii pe care fiecare familie ar trebui să îl aibă, asta excluzând cazurile în care există intervenţie divină prin sterilitate temporară sau permanentă. Să presupunem că o familie doreşte doar un copil – da, acesta va fi crescut, dar omenirea nu se va mări prin el, conform cu ceea ce cere versetul. O familie cu doi copii, la fel: cei doi copii pe care îi lasă în urma lor respectiva familie după moarte, nu împlineşte porunca înmulţirii, ei fiind doar locţiitori ai părinţilor lor – astfel sporul natural este tot zero. Abia familia cu trei copii va împlini porunca înmulţirii! Astfel, concluzia este că orice familie creştină, excluzând cazurile de infertilitate, ar trebui să aibă cel puţin 3 copii. În plus, Scriptura dă şi mai multă libertate şi adaugă: “… umpleţi pământul…” Trebuie totuşi să se aibă în vedere şi cât de greu îi poate fi unei soţii să nască saşe, şapte, opt sau mai mulţi copii. Plus că travaliul durează mai mult şi e mai grea naşterea, se pot ivi complicaţii, iar cu cât soţia e mai înaintată în vârstă e şi mai greu. Aceste lucruri totuşi nu exclud naşterea de copii de la o anumită vârstă încolo sau limitaterea la un număr exact de copii.

Al doilea pasaj este Psalmul 127:4-5, iar interpretarea metaforei din cele două versete poate să aducă şi mai multă lumină în privinţa numărului minim de copii. Textul spune aşa: “Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!” Interpretarea rabinică cu privire la numărul minim de săgeţi ce încăpeau într-o tolbă este că minimul era de cinci săgeţi. Astfel, fără mari eforturi, am ajuns deja la un număr de 5 copii minim, asta în cazul în care vrem să fim binecuvântaţi prin fericirea spusă de psalmist.[1]

În continuare vom face o clasificare şi o scurtă prezentare a mijloacelor contraceptive, iar o clasificare destul de bună este făcută de Sorin Săndulache în cartea sa „Consiliere şi psihoterapie pastorală”;clasificarea e făcută cu unele modificări pentru o imagine de ansamblu mai bună:

Mijloace contraceptive:

Fiziologice: metoda calendarului, curba termică, consistenţa mucusului cervical;

Parafiziologice, nonfiziologice sau uşor invazive:

-   Întreruperea preejaculatorie sau coitus intreruptus;

-   Prezervativul;

-   Pilula contraceptivă;

-   Implantul hormonal contraceptiv;

-   Diafragma cervicală uterină sau prezervativul feminin;

-   Anticoncepţionalele injectabile;

-   Spermicide: geluri, creme, unguente, spume;

Semiinvazive:

-   Steriletul (DIU)[2];

Invazive:

-   Ligatura trompelor uterine;

-   Vasectomie: legarea, îndepărtarea, tăierea cordonului spermatic la bărbaţi;[3]

Înainte de explicarea metodelor trebuie să fie făcute câteva afirmaţii. În primul rând, nici una din metodele de contracepţie actuale, nu oferă siguranţă 100%. Astfel, există o clasificare cu privire la eficacitatea anticoncepţionalelor:

1. Eficacitatea metodei: femeia trebuie să ia pilulele contraceptive de exemplu timp de 20 de zile pe lună fară greşeală (în funcţie de metodă). Dacă în ciuda acestui fapt femeia rămâne însărcinată, atunci acesta se numeşte eşec al metodei.
2. Eficacitatea utilizatorului: dacă femeia uită să ia o pilulă sau două pe lună atunci aceasta se numeşte eşec al utilizatorului.[4]

Mai mult, deoarece antioconcepţionalele sunt folosite de multe ori de către adolescenţi, în mod imoral, înainte de căsătorie, sunt folosite în mod greşit, aceasta contribuind la înmulţirea eşecurilor ale metodei. Astfel, nici măcar prezervativul nu conferă siguranţa pe care o pretinde; potrivit cercetătorilor, adolescentul care aşteaptă să prevină orice sarcină nedorită prin folosirea prezervativului, are şanse 18,4% ca în următoarele 12 luni să fie surprins de apariţia unui copilaş.[5] Mai mult de atât, McDowell prezintă un tabel cu date exacte despre cât de multe eşecuri ale metodei s-au înregistrat în cadrul folosirii anticoncepţionalelor. Ideea care rămâne este aceea că absolut nici una din metodele contraceptive nu oferă siguranţă 100%, nici măcar prezervativul. Singura metodă care oferă siguranţă 100% este castrarea, ceea ce este imoral conform Sfinţilor Părinţi.

Prezervativul:

Este o metodă de barieră care împiedică spermatozoizii să ajungă în uter. Este non-toxic, neprovocând urmări adverse, foarte rare fiind cazurile de iritaţii în urma folosirii la bărbaţi, iar la femei, doar la cele alergice la cauciuc. Are o eficienţă de 85-89% în funcţie de corectitudinea folosirii. Nu împiedică transmiterea virusului HIV sau a altor boli venerice, astfel că pe lângă faptul că este imoral în afara căsătoriei, cei ce îl folosesc pot contacta boli cu transmitere sexuală. Faptul a fost dovedit de Dr. C.M. Rowland, editorul revistei Rubber Chemistry and Technology (Chimia si tehnologia cauciucului), care a explicat că micrografele electronice (imagini făcute cu microscoape foarte puternice) arată că există găuri în prezervative, care sunt de aproximativ 50 de ori mai mari decât virusul SIDA.[6] O imagine extrem de plastică a ce înseamnă aceasta este aceea dată de soţii Willke în cartea lor şi este o detaliere a studiului de la Rubber Chemistry and Technology: „spermatozoidul are un diametru de 50 microni. Găurile mici ce apar în mod natural în latex, materialul din care este făcut prezervativul, sunt de 1,0 microni. Retrovirusul HIV, care produce SIDA, are diametrul de 0,1 microni. Ca să facem o comparaţie, gândiţi-vă la o furnică ce trece printr-un coş de baschet. Viruşii ce produc SIDA pot trece liber prin găurile prezervativului.”[7]

Împreună cu prezervativul este recomandată şi folosirea spermicidelor, de exemplu în locul gelulilor lubrifiante. Spermicidele sunt substanţe chimice care anihilează spermatozoizii, fiind folosite singure, fără prezervativ, au o eficacitate de 70-75% iar împreună cu prezervativul sau diafragma urcă la 90-95%.

Pilulele contraceptive:

1. Pilula combinată, bihormonală

Conţine cantităţi mici de estrogen şi progesteron, doi hormoni sexuali asemănători cu cei produşi de organism. Pilula combinată are 3 funcţii:

1. Să îngroaşe mucusul cervical de la intrarea în colul uterin. Acesta poate acţiona ca un mecanism de barieră pentru a înpiedica inaintarea spermei. Dacă acesta este efectul lor primar, atunci sunt contraceptive reale, căci înpiedică intrarea spermatozoizilor în colul uterin![8]
2. Să împidice ovulaţia, adică împiedică eliberarea ovulului. Dacă nu există nici un ovul, fecundarea nu are loc. Astfel se creează o sterilitate temporară.
3. Să întărească endometrul (pereţii interiori) ai uterului; adică fac interiorul uterului ostil implantării micuţei fiinţe umane la vârsta de o săptămână, ceea ce înseamnă un micro-avort.
4. Pilula monohormonală

Conţine o cantitate mică de progesteron şi e indicată femeilor care au contraindicaţii pentru estrogeni. Sunt eficiente în 96-98% din cazuri dacă este folosită corect. Are cam aceleaşi funcţii ca şi pilula combinată.

Ambele pilule, atât cea combinată cât şi cea monohormonală, datorită substanţelor conţinute de estrogen şi progesteron au efect avortiv. Problema este că niciodată nu se ştie ce se întâmplă în vaginul femeii şi câte ovule fecundate scapă şi atunci distrugerea lor înseamnă ucidere, crimă, avort!

1. Pilula de a doua zi

Ar trebui luată maxim în 72 de ore. Chiar dacă are o eficacitate de 96-98%, este o metodă avortivă 100%. Ar trebui să fie numită mai degrabă “pilula avortului de urgentă”, pentru că dacă femeia a avut ovulaţie înainte de contactul sexual, ar fi ridicol să crezi că pilula mai împiedică fecundaţia ce a avut loc cu 12 ore înainte.

Steriletul:

Steriletul sau dispozitivul intrauterin (DIU) este un dispozitiv în formă de T făcut din plastic dur. El poate conţine cupru sau hormoni. Acesta funcţionează prin iritarea învelişului uterin şi împiedicarea motilităţii spermatozoizilor. Când apare concepţia şi în uterul femeii este inserat un DIU, acesta fie împiedică implantarea, fie distruge noul embrion format prin otrăvirea lui cu cupru sau prin atacarea sistemului imunitar al femeii, ceea ce cauzează avort timpuriu. Poate fi folosit drept contracepţie de urgenţă, în primele 5 zile după un contact sexual neprotejat, cu cât mai repede cu atât mai bine. Ambele efecte sunt avortive de aceea steriletul nu trebuie folosit de către creştini chiar dacă eficacitatea lui poate fi de 97-99%!

Vasectomia şi ligarea trompelor uterine :

Sunt metode ireversibile. În cazul sterilizării femeilor medicul produce o incizie mică la nivelul abdomenului tăind sau blocând trompele uterine. Astfel, ovulele nu mai ajung în uter unde ar putea fi fecundate de spermatozoizi. La bărbaţi, se face o incizie mică la nivelul scrotului şi se blochează cei doi tubi prin care sunt transportaţi spermatozoizii de la nivelul testicolului. Nu se identifică cu castrarea. Bărbatul continuă să aibă erecţie şi să ejaculeze doar că sperma sa nu mai conţine spermatozoizi. Vasectomia este preferabilă ligării trompelor uterine, fiind mai simplă, mai puţin nocivă, mai ieftină şi chiar mai eficientă. Ambele au eficacitate de 99-100%.

O decizie etică cu privire la cele două metode este greu de dat. Totuşi, poate că ar trebui să privim la motive. De exemplu, Ionel Năstase, student în anul II (2009-2010) la Institutul Teologic Penticosal, are momentan 2 copii. Soţia lui este însărcinată cu un al treilea. Riscul naşterii este foarte mare şi există posibilitatea 50% ca în cadrul naşterii să intervină decesul mamei. Astfel că, în cazul supravieţuirii, medicii vor face o ligare a trompelor uterine protejând astfel viaţa mamei, care la o a patra naştere  ar exista probabil şanse foarte mari de deces. În acest caz, susținem cu tărie sterilizarea mamei prin ligarea trompelor uterine, aceasta preferându-se incertitudinii și probabilității de deces atât a mamei cât și a fătului.

Sfatul ce poate fi dat pentru noi este ca să nu se ajungă la astfel de metode de contracepţie, ele fiind ireversibile! Iar dacă se recurge ar trebui să se facă după naşterea a cel puţin 3 copii (cf. Gen 1:28), aceasta excluzând situațiile ca cea prezentată în studiul de caz de mai sus.

Punctul  de vedere al Părinţilor Bisericii:

Biserica Ortodoxă îşi întemeiază afirmaţiile privitor la metodele anticoncepţionale pe mărturiile şi învăţăturile părinţilor bisericeşti. Astfel, apologeţii Iustin şi Athenagora susţineau că relaţiile conjugale dintre creştini trebuie să aibă ca ţel exclusiv procreerea. Clement Alexandrinul întăreşte afirmaţiile celor doi şi spune că “poftirea facerii de prunci, nu vărsarea sămânţei fără rânduială, fără lege şi fără rost […] căci plăcerea goală, chiar şi în căsătorie, este nelegiuită, nedreaptă şi iraţională.” În plus, şi Origen şi Maxim Mărturisitorul, cât şi părinţii latini Ambrozie şi Augustin, susţin aceiaşi părere.[9] Oricum, acestea sunt extreme, relaţiile conjugale nu sunt exclusiv pentru procreere, ci mai mult de atât, poate că scopul primordial al lor este acela al plăcerii şi unirii fizice a soţior decât procreerea. Acest lucru este susţinut de însăşi plăcerea ce o provoacă actul în sine şi de faptul că nu după fiecare sesiune femeia rămâne însărcinată, ci cel mai des rămâne doar plăcerea şi doar uneori şi procreerea.

Pot fi date câteva exemple negative aici, exagerări grosolane care duc viaţa de familie la un non-sens. Pornind de la explicaţiile teoretice privitor la contracepţie, unii s-au gândit să ducă la extreme totul şi astfel soţii Anastasia şi Andronic, după ce le-au murit cei doi copii, s-au despărţit şi s-au dus în pustie. Altul, Sfântul Nil al Ancirei, după ce i s-au născut doi copii s-a despărţit de soţia lui sub pretextul că “era de ajuns ca neamul să nu se stingă şi pentru sprijinul bătrâneţilor, cugetând că orice făptură dăruită cu raţiune se cuvine să nu se bucure la nesfârşit de plăcerile trupeşti şi să abuzeze de cele fireşti, folosindu-se de faptul că legea le îngăduie, ci, dimpotrivă, să se oprească îndată ce a împlinit porunca Celui care a întemeiat căsătoria pentru creşterea neamului omenesc iar nu ca plată pentru slăbiciunea noastră.” Alt exemplu este cel al lui Avva Carion, care, având doi copii, i-a lăsat cu mama lor iar el s-a dus şi s-a călugărit.[10]

Un punct de vedere mai interesant este acel al lui Ioan Gură de Aur. El spune despre căsătorie că s-a dat omului şi pentru facerea de prunci, dar mai mult “pentru a stinge înfierbântarea firii.” Iar în susţinerea tezei lui, el îl citează pe Apostolul Pavel care spune că “din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă nevasta lui.”; nu pentru naşterea de fii, ci pentru “ca să nu vă ispitească pe voi satana.” Şi mergând mai departe a zis să se căsătorească nu dacă vor copii ci dacă nu se pot înfrâna. Căsătoria îl păzeşte pe om de desfrânare. Facerea de prunci, mai ales după înmulţirea oamenilor pe pământ, îşi pierde importanţa ei deosebită. În timp ce în vremurile vechi, observă Sfântul Ioan Gură de Aur, căsătoria avea ca scop nu doar desfiinţarea desfrânării, dar şi creşterea populaţiei pământului, mai apoi, când s-a umplut pământul şi marea şi lumea întreagă, doar un singur motiv i-a mai rămas căsătoriei: desfiinţarea desfrânării şi a destrăbălării.[11]

Concluzia Bisericii Ortodoxe este aceea că singura metodă ireproşabilă de a evita naşterea de fii este înfrânarea soţilor pe care unii o pun în legătură şi cu zilele fertile ale femeii,[12] existând astfel o mică portiţă morală pentru folosirea metodei calendarului.

Părerea părinţilor bisericeşti în general, indiferent că sunt latini sau răsăriteni, este că avortul este în mod clar omucidere, iar contracepţia este o omucidere anticipată.[13]

Oricum, concluzia ar putea fi că relaţiile conjugale sunt pentru: – plăcere

- desfiinţarea desfrânării

- procreere.

De fapt, până la urmă, căsătoria în sine, scopul Dumnezeiesc al căsătoriei, încă de la creerea Evei, țelul, scopul, viziunea pe care trebuie să o aibă cei doi parteneri în căsătorie este gloria lui Dumnezeu! Scopul tutror lucrurilor este gloria lui Dumnezeu!! (Paris Reidhead) „Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile! A Lui să fie slava în veci! Amin”. Romani 11:36.

Prin căsătorie noi î-L glorificăm pe El, sau cel puțin acesta ar trebui să ne fie țelul mariajului, privitor la relația cu Dumnezeu! În relația cu omul în schimb, țelul și viziunea căsniciei se rezumă la cele trei lucruri spuse mai înainte, repetate acum într-un mod mai simplu, mai omiletic și mai ușor de reținut:

1. Împlinire;
2. Înfrânare;
3. Înmulțire.

Astfel, viziunea în orice căsnicie creștină ar trebui să fie aceasta: gloria lui Dumnezeu, împlinirea, înfrânarea și înmulțirea!

Metode ce nu ridică probleme etice:

Coitus intreruptus:

Această metodă presupune încheierea actului sexual înainte de ejaculare. Este o practică incomodă pentru că retragerea trebuie să se facă exact în momentul culminant, când cei doi ar trebui să fie complet descătuşaţi în actul conjugal.  De asemenea, metoda este ineficace de cele mai multe ori pentru că există o anumită cantitate de spermatozoizi şi în lichidele lubrifiante secretate de penis în timpul actului. Ori, pentru fertilizarea ovulului este nevoie de un singur spermatozoid, iar acesta poate pătrunde în vagin înainte de a se produce ejacularea. În plus, un argument poate fi şi faptul că folosind această metodă  soţia nu poate ajunge la orgasm, iar Scriptura spune că trebuie ca bărbatul să îşi satisfacă nevasta! Iacob Coman susţine faptul că nu te poţi sfinţi dacă nu îţi împlineşti soţia, aceasta fiind  o poruncă scripturală.

Curba termincă

Se bazează pe faptul că din momentul ovulaţiei temperatura corpului creşte cu aproximativ 0,3-0,5 grade. Trebuie ca temperatura să fie măsurată zilnic, imediat după trezire înainte

de orice activitate şi după cel puţin 3 ore de somn şi în acelaşi loc al corpului, timp de 3-4 luni şi să

fie înregistrată pe un grafic. Nu are importanţă valoarea absolută a temperaturii, ci înregistrarea cresterii ei. După stabilirea momentului ovulaţiei trebuie să se mai aştepte 3 zile şi apoi se pot relua relaţiile sexuale.

Metoda mucusului cervical

Se bazează pe faptul că mucusul cervical, secreţia colului uterin, trece prin modificări caracteristice pentru fiecare etapă a ciclului menstrual. Este în cantitate redusă şi mai gros în perioadele nefertile, iar în perioada fertilă mucusul începe să fie lipicios, apoi devine abundent, clar, asemănător albuşului de ou. Trebuie să se înregistreze aceste modificări timp de 2-3 cicluri şi fie evitată perioada fertilă.

Metoda calendarului

Asemănătoare celor două anterioare este probabil cea mai răspândită şi cea mai acceptată. Se notează timp de şase luni pe un calendar durata ciclului menstrual, identificând ciclul cel mai lung şi cel mai scurt. Din durata ciclului cel mai scurt se scade 20 pentru a afla prima zi fertilă, iar din durata ciclului cel mai scurt se scade 10 pentru a afla ultima zi fertilă. Se vor evita contactele sexuale începând cu prima zi fertilă până la ultima zi fertilă.[14]

În încheiere, într-un scurt rezumat ar trebui prezentat iar faptul că trebuie să se aibă în vedere atitudinea Scripturii faţă de naşterea de fii, prima poruncă din Biblie fiind: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul…”. Apoi, ar trebui să nu se uite că scopul relaţiilor conjugale nu este doar procreerea, ci şi plăcerea şi apoi şi excluderea destrăbălării. Cu privire la mijloacele  contraceptive, să se reţină că orice utilizare a pilulelor, plasturelui, injectiilor, etc. mijloacelo contraceptive care au la bază estrogenul şi progesteronul poate duce la sterilitate pe o perioadă cel puţin lungă, dacă nu ireversibilă!!! Asta pe lângă toate celelalte efecte nocive ce le mai au acestea.(efectele nocive nu le-am prezentat pentru că orice metodă contraceptivă pe baza celor două substanţe este imorală, deci nu mai e nevoie de argumentaţie pentru a nu fi folosite datorită anumitor efecte nocive). După cum am prezentat la pilula combinată, unul din efectele estrogenului şi progesteronului este acela de a face pereţii interiori ai uterului ostili implantării micuţei fiinţe umane. Ori, chiar dacă mai au şi celelalte două funcţii, care sunt relativ morale, orice pilulă, implant, plasture, injecţie, etc tot ce are la bază estrogen şi progesteron, plus steriletul care acţionează la fel, sunt imorale! Aceasta este o certitudine pentru că niciodată nu se ştie ce se întâmplă în vaginul femeii şi câte ovule fecundate scapă şi atunci distrugerea lor de aceste medicamente sau sisteme bazate pe estrogen şi progesteron înseamnă ucidere, crimă, avort! Apoi, metodele care nu ridică probleme etice sunt metoda calendarului, curba termică, metoda mucusului cervical şi coitus intreruptus. Tot la metodele ce nu ridică probleme etice poate fi inclus şi prezervativul, mijloc extern de barieră, însoţit de spermicide care ridică gradul de siguranţă. Spermicidele nu sunt imorale pentru că omoară spermatozoizii înainte să ajungă să facă fecundarea. Spermicidele au ca ţintă spermatozoizii, nu ovulul! De aici nu există riscul micro-avortului ca în cazul anticoncepţionalelor bazate pe estrogen şi progesteron. Distrugerea omului înseamnă distrugerea omului cu 46 de cromozomi (sau cu 45-Sindrom Down, sau 47-alte boli). Abia după ce ovulul este fecundat are 46 de cromozomi. Spermatozoidul singur, sau ovulul singur au doar câte 23 de cromozomi. Astfel distrugerea lor nu poate fi condamnată drept crimă umană pentru că nu există cei 46 de cromozomi care definesc omul. De aceea spermicidele sunt relativ morale.

Şi închei doar cum se poate încheia o discuţie între creştini; până la urmă rugăciunea şi căutarea voii Domnului ar trebui să ne fie îndelnicirea. După ce vom afla voia Domnului, vom adera la un plan. Şi fi-ţi siguri că planul nu va fi unul dintre cele cu efect avortiv căci Dumnezeu e viaţă!

Bibliografie:

1. http://www.intrebare.ro/contraceptie.html
2. LaHaye, Tim & Beverly, Actul conjugal, Kerigma, Oradea, 2008;Larchet, Jean – Claude, Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi, Sofia, Bucureşti, 2003;
3. Mantzaridis Georgios I., Morala creştină, vol 2, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006;
4. McDowell, Josh & Hostetler, Bob, Manual de consiliere a tinerilor, Noua Speranţă, Timişoara, 1999;
5. http://www.provita.ro/contraceptia/pericolul-contraceptiei/18-pericolul-contraceptiei preluat din Rowland CW., The Washington Post (letter), 25 iunie, 1992;
6. Săndulache, Sorin, Consiliere şi psihoterapie pastorală, Casa Cărţii, Oradea, 2009;
7. Willke, John C., Willke, Barbara H., Avortul – întrebări şi răspunsuri, Provita Media, Bucureşti, 2007;

---

[1] Tim & Beverly LaHaye, Actul conjugal, Kerigma, Oradea, 2008, p213;

[2] DIU – dispozitiv intrauterin;

[3] Sorin Săndulache, Consiliere şi psihoterapie pastorală, Casa Cărţii, Oradea, 2009, p741;

[4] Dr. John C. Willke, Barbara H Willke, Avortul – întrebări şi răspunsuri, Provita Media, Bucureşti, 2007, p313;

[5] Josh McDowell & Bob Hostetler, Manual de consiliere a tinerilor, Noua Speranţă, Timişoara, 1999, p 322;

[6] http://www.provita.ro/contraceptia/pericolul-contraceptiei/18-pericolul-contraceptiei preluat din Rowland CW., The Washington Post (letter), 25 iunie, 1992;

[7] Dr. John C. Willke, Barbara H Willke, op. cit., p314;

[8] Dr. John C. Willke, Barbara H Willke, op. cit., p154;

[9] Prof. Dr. Georgios I. Mantzaridis, Morala creştină, vol 2, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, p 310-311;

[10] Jean – Claude Larchet, Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi, Sofia, Bucureşti, 2003, p 92;

[11] Prof. Dr. Georgios I. Mantzaridis, op. cit., p 311-312;

[12] Idem, p 314;

[13] Jean – Claude Larchet, op.cit., p 77;

[14] http://www.intrebare.ro/contraceptie.html