Abracadabra și credința de copil

Nu știu cum a ajuns la mine noțiunea de abracadabra… Dar încărcătura ei era că spuneai cuvântul magic și te concentrai la ce voiai să se întâmple și se întâmpla! Cred că alea au fost primele lecții de concentrare ce le-am făcut și care m-au ferit de ADHD! 😅
Nu mai țin minte exact care îmi erau dorințele pe atunci peste care am spus abracadabra… Posibil una a fost din cauza invidiei… Vecinii de bloc aveau biciclete mari, First Bike, strălucitoare, cu mai multe viteze (de parcă mergeau singure de aveau mai multe viteze! 😂), iar eu un Pegas verde amărât, cu roți mici, pliabil, cu vopseaua sărită, cu cauciuc pe butuci – măcar ăia să strălucească… Era moștenit de la frații mai mari… Posibil să fi spus abracadabra și peste Pegasul meu să-l transform în MTB… (Ironia e că peste ani, după primul mult dorit MTB, am ajuns la cursieră 😉). Dar, dorința mea nu s-a împlinit. Pegasul nu devenise MTB. Abracadabra nu funcționase!
Și acum, poate vă așteptați la experiența traumatizată a maturizării forțate; pfff, nici vorbă! Eram copil!!! Eu credeam!! Nici umbră de îndoială!! Ok, nu s-a întâmplat în cazul Pegasului – nu-i nimic! Asta nu m-a oprit. Sigur am mai făcut și alte exerciții ‘anti ADHD’ pe alte subiecte…

Între timp am crescut, ne-am ‘maturizat’. Am pierdut magia din viața noastră pentru că până la urmă (spoiler alert 😁) abracadabra nu funcționează!
Dar credința aia imutabilă, credința aia persistentă, insistentă… ce-am făcut cu ea?

Azi noi știm cum funcționează lucrurile, lumea, știm știință, știm ce-i posibil și ce nu. Am devenit mai hume decât David Hume. Că doar cu naturalism și scepticism doar asta rămânem – humă, țărână. Nu mai cerem anumite lucruri lui Dumnezeu că știm dinainte că nu o să le facă… Oare chiar am uitat că e omnipotent??? Sau doar ne-am pierdut credința de copil? Acea credință care crede și insistă până la nivelul ce unui om ‘matur’ i s-ar părea nebunie… (Pilda judecatorului nedrept – Luca 18, Pilda pâinilor în miez de noapte – Luca 11).
Dar asta e exact ce ne cere Hristos! Ne cere să credem, ne cere să fim copii! “Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” (Marcu 10:15)

Împărăția lui Dumnezeu nu funcționează după și nu e limitată de legile pământului așa cum îl știm acum. În împărăția lui Dumnezeu minunile sunt posibile. Iar pentru a fi parte din Împărăția lui Dumnezeu credința e absolut necesară! Credința imutabilă și persistentă, credința aia nebună, de copil!

~ by Ionut Epure on 24 April 2020.